Sinonime pentru «incarcatura»

ÎNCĂRCĂTURĂ, încărcături, s. f. 1. Încărcare. 2. (Concr.) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabri

încărcătură sf [At: DUNĂREANU, CH. 70 / Pl: ~ri / E: încărca + -(ă)tură] 1 (Înv) Încărcare (1). 2 (Ccr) Ceea ce transportă un vehicul, un vapor, o ființă. 3 Explozibil introdus într-o gaură de mină. 4 Capacitate de încărcare Si: tonaj. 5 Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc. 6 (Ccr) Proiectil introdus în armă. 7 Materii prime și auxiliare introduse (într-un vas, într-un recipie

ÎNCĂRCĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Lucru, sarcina cu care e încărcat ceva sau cineva: nu găsea destui snopi ca să facă o ~ (I.-GH.) ¶ 2 ⚔️ Umplutura (praful de pușcă, glonțul, etc.) unei arme de foc: pe tine te lăsasem acasă ștergîndu-ți pușca... că ruginise încărcatura (CAR.) [încărca].

ÎNCĂRCĂTURĂ, încărcături, s. f. 1. Încărcare. 2. (Concr.) Ceea ce transportă sau poate transporta un vehicul, un vapor sau o ființă. ♦ Cantitate de explozibil cu care se încarcă o armă de foc; proiectilul introdus în armă. ♦ Explozibil introdus într-o gaură de mină. ♦ Materii prime și auxiliare introduse într-un vas, într-un recipient sau într-un cuptor în vederea desfășurării unui proces de fabri