Sinonime pentru «oroare»

OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.

oroare sf [At: NEGULICI / V: (înv) ~oroar[1] sn / Pl: ~ri / E: fr horreur, lat horror, -oris] 1 Sentiment de dezgust și de groază Si: aversiune, repulsie, scârbă. 2-3 (Faptă sau) vorbă care inspiră groază și repulsie Si: grozăvie. 4 Lucru oribil (1).

OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust, de repulsie; aversiune, scârbă. 2. Faptă, vorbă sau situație care inspiră groază, repulsie; grozăvie. – Din fr. horreur, lat. horror, -oris.

OROARE, (2) orori, s. f. 1. Sentiment de groază, de dezgust; repulsie, aversiune, scîrbă. Bolnav de o prea mare sensibilitate, poetul avea o oroare fizică de accesul altora de milă, de compătimire sau de familiaritate. CAMIL PETRESCU, N. 57. Avea oroare de bărbații mici. REBREANU, I. 85. 2. Faptă sau vorbă care inspiră groază, repulsie; grozăvie. De ce să ne spunem orori în care nici unul nu crede