Sinonime pentru «tintuit»

ȚINTUIT, -Ă, țintuiți, -te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Fig. Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice); 2. Împodobit cu ținte, țintat; p. ext. împodobit cu pietre scumpe. – V. țintui.

țintuit, ~ă a [At: (a. 1760) IORGA, S. D. X, 224 / Pl: ~iți, ~e / E: țintui] 1 Fixat cu ținte1 (1), cuie etc. 2 (Pex; d. încălțăminte) Cu ținte1 (3) pe talpă. 3 Împodobit cu ținte1 (4-7) Si: țintat2 (2), (reg) țintelat. 4 (Pex) Împodobit cu pietre scumpe. 5 (Rar) Întărit cu metal. 6 (D. buzdugan, ghioagă etc.) Ferecat cu ghinturi Si: ghintuit. 7 (Fig; adesea complinit cu „locului”, „în loc”, „pe l

ȚINTUIT adj. p. ȚINTUI. 1 Bătut cu ținte: curele ~e cu ținte de aramă (FR.-CDR.); ghioacă mare nestrujită, Cu piroane ~ă (ALECS.-P.) ¶ 2 Ⓕ Înțepenit, nemișcat: Pandora rămase ~ă în loc dinaintea tronișorului (ISP.).

ȚINTUIT, -Ă, țintuiți, -te, adj. 1. Bătut, prins în cuie sau în ținte; (despre încălțăminte) cu ținte pe talpă. ♦ Fig. Nemișcat, înțepenit, pironit (din cauza unei stări sufletești sau a unei emoții puternice). 2. Împodobit cu ținte, țintat; p. ext. împodobit cu pietre scumpe. – V. țintui.