Sinonime pentru «tintat»

ȚINTAT, -Ă, țintați, -te, adj. 1. Împodobit cu ținte (I 1); țintuit, țintelat. 2. Fig. (Reg.; despre animale) Care are o pată albă în frunte. – Țintă + suf. -at.

țintat1, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 268 / Pl: ~ați, ~e / E: țintă1 + -at] 1 Întărit cu ținte1 (1-3) sau cuie Si: țintuit (1). 2 Împodobit cu ținte1 (4-7) Si: țintuit (3), (reg) țintelat. 3 (D. animale, mai ales d. cai și vite) Care are o țintă1 (10) albă sau, rar, neagră, în frunte Si: stelat, (reg) țint, ținteș (6).

țintat2, ~ă a vz țintit

ȚINTAT adj. Cu o țintă albă în frunte (vorb. de cai, vite sau de alte animale) (🖼 5138): iată craiul codrului (= cerbul), ~ în frunte, cu coarnele rămuroase ca crengile unui stejar (GN.); Prinde-mi pe murgul cel ~ (ALECS.-p.); avea și el o păreche de boi... porumbi la păr... țintați în frunte (CRG.); Am pe un munte Oi mii și sute, Toate sînt ~e ’n frunte (GOR.), ghicitoare despre „nuiele”.