Sinonime pentru «a chiorî»

orbi – a chiorî, a (se) întuneca

ținti – a ochi, a viza, a aținti, a chiti, a țeli, a țelui

CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească vederea cuiva sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. I

chiorî [At: CONACHI, P. 335 / Pzi: ~răsc / E: chior] 1 vt A răni pe cineva la ochi, astfel încât să nu mai vadă bine Si: (reg) a chiori (1). 2 vt A scoate cuiva un ochi Si: (reg) a chiori (2). 3 vt A orbi temporar pe cineva Si: (reg) a chiori (3). 4 vt (Pfm; îe) A nu avea cu ce ~ o muscă sau un șoarece A fi foarte sărac Si: (reg) a chiori. 5 vt (Fig) A înșela pe cineva, susținând un neadevăr bătăt

CHIORÎ (-orăsc) I. vb. tr. 1 A scoate un ochiu, a lăsa chior: am descărcat țava dreaptă și l-am chiorît de ochiul drept (GN.); F: n’are cu ce ~ un șoarece, e sărac lipit ¶ 2 Ⓕ A orbi, a lua drept chior, a-l face pe cineva să vadă altfel un lucru de cum e în realitate ¶ 3 A ochi, a ținti: mă chiorăște, parcă vrea să mă împuște (PANN). II. vb. intr. 1 A pierde un ochiu, a deveni chior ¶ 2 pr. ext. A

CHIORÎ, chiorăsc, vb. IV. 1. Intranz. și tranz. A-și pierde sau a face pe cineva să-și piardă un ochi; p. ext. a-i slăbi sau a face să-i slăbească cuiva vederea sau să nu mai vadă (temporar). ♦ (Reg.) A orbi. ♦ Tranz. Fig. A încerca să înșele sau a înșela pe cineva (în legătură cu ceva care poate fi văzut). 2. Refl. (Fam.) A se uita foarte atent, cu curiozitate, făcând ochii mari; a se holba. 3. I