Sinonime pentru «marmurit»

MĂRMURIT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Înv. și pop.) Lucrat în marmură; sculptat. 2. Fig. Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.

mărmurit, ~ă a [At: (a. 1675). GCR 1, 222/22 / V: ~mor~ / Pl: ~iți, ~e / E: mărmuri] 1 (Înv) Sculptat în marmură1. 2 (Înv) Care are aspectul marmurei. 3 (Fig; îvp) Înmărmurit, încremenit de frică, de groază, de uimire etc. 4 (Înv; d. obiecte, spații etc.) Neclintit.

MĂRMURIT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură; sculptat. 2. (Fig.) Înmărmurit. ♦ (Despre obiecte) Neclintit, nemișcat. – V. mărmuri.

MĂRMURIT, -Ă, mărmuriți, -te, adj. 1. (Rar) Lucrat în marmură. Cufundat în întuneric, lîng-o cruce mărmurită, Într-o umbră neagră, deasă, ca un demon el veghează. EMINESCU, O. I 50. 2. Fig. înmărmurit, încremenit. Să luăm calea pădurilor, strigă un flăcău din mijlocul lumii mărmurite. DELAVRANCEA, S. 199. Toate în preajmă-i stau mărmurite și reci ca gheața. ODOBESCU, S. I 93.