Sinonime pentru «inmarmurit»

ÎNMĂRMURIT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. Care a rămas nemișcat de frică, de groază, de uimire; înlemnit, încremenit. ♦ (În basme) Care a fost transformat în piatră. – V. înmărmuri.

înmărmurit, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 390 / Pl: ~iți, ~e / E: înmărmuri] 1 (Mtp; nob) Care a fost transformat în marmură. 2 (Fig) Care a rămas nemișcat de uimire, frică etc. 3 (Fig) Uimit.

ÎNMĂRMURIT adj. p. ÎNMĂRMURI. Uimit la culme, încremenit (de mirare, de spaimă): am rămas ~ă cînd l-am auzit (VLAH.); rămaseră înmărmuriți de groază pentru ceea ce era să se întîmple (ISP.).

ÎNMĂRMURIT, -Ă, înmărmuriți, -te, adj. (Mai ales în construcție cu verbele «a fi», «a sta», «a rămîne») Țintuit locului (din cauza unei emoții puternice); înlemnit, încremenit. Cînd te-am văzut alunecînd, spintecînd valurile... am rămas înmărmurit. CAMIL PETRESCU, T. II 225. A rămas înmărmurit de atîta mizerie și perversitate omenească. VLAHUȚĂ, O. A. 222. O dată te văzusem – Ș-am stat înmărmurit,