Sinonime pentru «om de serviciu»

om – s. m. 1. Ființă superioară, socială, care se caracterizează prin gândire, inteligență și limbaj articulat iar din punct de vedere morfologic prin poziția verticală a corpului și structura piciorului adaptată la aceasta, mâinile libere și apte de a efectua mișcări fine și creierul deosebit de dezvoltat. – Loc. adv.

poslușnic – s. m. 1. (În evul mediu, în Țara Românească și în Moldova) Slujitor boieresc sau mănăstiresc care era scutit de dări. – P. gener. (Înv.) Slujitor, servitor. 2. (Înv.) Infirmier. [Var.: (înv.) poslujnic s. m.] - Din sl. poslušĩnikŭ.

serv – s. m. și f. 1. (În evul mediu) Țăran dependent de stăpânul de pământ; iobag, șerb. – (Latinism înv.) Sclav, rob. 2. (Livr. înv.) Servitor, slujitor. - Din lat. servus.

servitor – s. m. și f. Persoană angajată în serviciul cuiva pentru treburi casnice; p. gener. orice persoană care muncește la stăpân; slugă. - Din fr. serviteur.

slugă – s. f. I. 1. Persoană angajată pentru a munci în gospodăria sau în mica întreprindere a altuia, fiind retribuită în bani sau în natură. – Expr. (Înv.) Sluga dumitale (sau dumneavoastră), formulă de salut sau de răspuns la salut. – Fig.

slujitor – s. m. și f. 1. (Astăzi rar) Persoană care slujește (pe cineva); servitor, slugă. 2. (Înv.) Oștean în slujba domnului țării sau a unui boier. – Reprezentant înarmat al stăpânirii; poteraș, jandarm. - Sluji + suf. -tor.