Sinonime pentru «barbat»

BĂRBAT, -Ă, bărbați, -te, s. m., adj. I. S. m. 1. Persoană adultă de sex masculin. ♦ Om în toată firea. 2. Soț. II. Adj. (Rar) Curajos; voinic; harnic, activ. – Lat. barbatus.

bărbat, ~ă [At: COD. VOR. 38/1 / Pl: ~ați / E: ml barbatus, -a, -um „cu barbă”, „bărbos”] 1 sm Persoană matură de sex masculin. 2 sm Persoană de sex masculin (indiferent de vârstă). 3 sm Soț. 4 a Curajos. 5 a Energic.

BĂRBAT I. sm. 1 Om (în opoziție cu femeie și copil): cînd se ivea într’un colț de uliță, bărbați, femei și copii fugeau făcîndu și cruce (I.-GH.) ¶ 2 Soț; proverb: ce știe satul, nu știe ~ul; a lua de ~, a se mărita. II. adj. 1 Care are calitățile, virtutea unui bărbat ¶ 2 Voinic, curagios: fii ~ă, mamă, tine-ți firea pînă mă voiu întoarce (ISP.) ¶ 3 Harnic, muncitor, sîrguincios, vrednic [lat. ba

BĂRBAT2, -Ă, bărbați, -te, adj. Curajos, inimos, voinic. El e om bărbat, N-o să-și prindă doară mintea c-o femeie. COȘBUC, P. I 247. Zoe, Zoe, fii bărbată... – Nu mai pot, nu mai pot! CARAGIALE, O. I 169. Are oi mai multe, Mîndre și cornute, Și cai învățați Și cîni mai bărbați. ALECSANDRI, P. P. 1. ◊ (Substantivat, f.; popular, despre o femeie) Asta-i mîndra mîndruleană, Țesătoarea pînzelor, Bărba