Sinonime pentru «sclav»

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

sclav, ~ă [At: ASACHI, L. 1101/45 / V: (îvr) șc~ / Pl: ~i, ~e / E: lat sclavus] 1 smf (În epoca scalvagistă) Om aflat în puterea absolută a unui stăpân care l-a făcut prizonier sau l-a cumpărat Si: rob, (rar) serv (2). 2 a (Îvr) Care aparține sclavilor (1). 3 a (Îvr) Privitor la sclavi (1). 4 a (Îvr) Specific sclavilor (1). 5 smf (Pex; de obicei cu determinări în genitiv) Om aservit din punct de v

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. Persoană lipsită de orice drepturi, aflată în proprietatea deplină a unui stăpân de sclavi pentru care muncește; rob. ♦ Fig. Persoană care satisface orbește și servil voința altuia ♦ Fig. Persoană care își subordonează integral voința sau acțiunile unei pasiuni, unei dogme, unui viciu etc. – Din lat. sclavus. Cf. fr. esclave.

SCLAV, -Ă, sclavi, -e, s. m. și f. (În orînduirea sclavagistă și mai tîrziu, ca o rămășiță a acestei orînduiri) Persoană lipsită de orice mijloace de producție, aflată în proprietatea deplină a stăpînului, pentru care era obligat să muncească; rob. Știu că trupul ăsta, supus ca un sclav, nu mă trădează. CAMIL PETRESCU, U. N. 344. Ești sclavul lui Horațiu? ALECSANDRI, T. II 197. ♦ Persoană care dep