Sinonime pentru «moare»

MOARE s. f. (Reg.) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor); lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături; spec. zeamă de varză. ◊ Expr. A ști (sau a cunoaște) moarea cuiva = a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. A mânca (sau a gusta) moarea (sau din moarea) cuiva = a avea de suportat supărarea, toanele cuiva. ♦ Fel de mâncare preparat cu saramură. ♦ Fig. Fel de a fi al cui

moare sf [At: DOSOFTEI, V. S. noiembrie 128r/22 / Pl: (nob) mori / E: pbl ml moria] 1 (Reg; udp „de”) Apă cu sare sau cu oțet (folosită la conservarea legumelor) Si: saramură. 2 (Reg; udp „de”) Lichid acru în care se țin ori s-au ținut murături. 3 (Reg; spc; udp „de”) Zeamă de varză. 4 (Reg; îe) Îmi bag capul în ~ de sare numai să... Sunt dispus să fac orice pentru... 5 (Reg; îe) A ști (sau a cuno

MOARE s. f. (Regional) Zeamă acră de varză sau de murături. Moarea de curechi te răcorește. ȘEZ. III 14. ◊ Expr. A mînca sau a gusta, (din) moarea cuiva = a cunoaște firea, năravul cuiva, a avea de-a face cu cineva, a fi avut de suferit de pe urma firii aspre a cuiva. Nu știi cine-i mămuca, n-ai mîncat niciodată moarea ei. CREANGĂ, P. 8. Ba ai gustat încaltea și din moarea lui! ȘEZ. VII 41. ◊ Fig.

MOARE f. reg. 1) Apă cu sare (și cu oțet), folosită la conservarea legumelor. 2) Zeamă de murături. ~ de varză. ~ de castraveți. ◊ A ști (sau a cunoaște) ~ea cuiva a cunoaște firea, obiceiurile cuiva. /<lat. muria