Sinonime pentru «prins»

PRINS2, -Ă, prinși, -se, adj. 1. Care a căzut în mâinile cuiva, care este lipsit de libertate; captiv. ◊ Expr. A se da prins = a se recunoaște învins, a se preda. ♦ (Despre încheieturi, articulații etc.) Anchilozat. 2. Ocupat cu diverse treburi, copleșit de treburi. 3. (Despre lapte) Închegat, coagulat; bătut. – V. prinde.

PRINS1 s. n. Prindere. ◊ De-a prinsul sau de-a prinselea = joc de copii în care un jucător aleargă să prindă pe alții care fug. – V. prinde.

prins2, ~ă [At: CORESI, TETR. 122 / Pl: ~nși, ~e / E: prinde] 1-4 smf, a Persoană (care a căzut sau) care este în prizonierat. 5 a (Îe) A se da ~ A se preda. 6 a (Reg; îae) A se recunoaște învins Si: a ceda. 7 a (D. animale) Care a fost capturat. 8 a Atașat de ceva prin fixare. 9 a (Rar; îe) A fi ~ de cap și de picioare A nu putea acționa liber. 10 (Reg; îe) A-i fi (cuiva) graiul ~ A nu putea vorb

prins1 sns [At: ST. LEX. 171v/1 / V: (reg) ~ă sf / E: prinde] 1-8 Prindere (1-8). 9 Percepere. 10 Memorare. 11 Învățare. 12 (Îcs) De-a ~ul sau de-a ~elea Joc în care un copil aleargă să prindă pe cei din jur, care fug Si: (reg) de-a ~nde-mă. 13 (Reg; îs) D-a pă (sau pră) ~ă Oină1. 14-21 Prindere (19, 22, 24, 27, 29, 32-34). 22 (Spc) Vânătoare. 23 (Spc) Pescuit. 24 (Spc) Coasere. 25 (Spc) Cârpire.