Sinonime pentru «prindere»

PRINDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde și rezultatul ei; prins1. – V. prinde.

prindere sf [At: (a. 1780) IORGA, S. D. XII, 102 / Pl: ~ri / E: prinde] 1 Luare sau apucare ori înșfăcare cu mâna, cu dinții, cu ghearele, cu ajutorul unui instrument etc., pentru a ține, a duce cu sine, a trece dintr-un loc în altul etc. Si: prins1 (1). 2 (Îvp; spc) Apucare a unui obiect cu scopul de a se servi de el pentru a lucra Si: prins1 (2). 3 (Îvp; pex) Utilizare a unei unelte ținând-o cu

PRINDERE, prinderi, s. f. Acțiunea de a (se) prinde. 1. Legare, fixare; atașare. L-am văzut cum se ridică, chinuitor, potrivindu-și cu teamă piciorul schilod, sărit din curele... Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin, să-i ajut la prinderea piciorului? SAHIA, N. 62. 2. Luare în captivitate, arestare. Prinderea hoților. 3. Fig. Pătrundere, pricepere, înțelegere. Tractoriștii erau preocupaț

prindere f. acțiunea de a prinde.