Sinonime pentru «arestat»

ARESTAT, -Ă, arestați, -te, adj., s. m. și f. (Persoană) care se află în stare de arest (1). – V. aresta.

arestat1 sn [At: MDA / Pl: ~uri / E: aresta] (Rar) Arestare (1).

arestat2, ~ă [At: GAL AN, Z. R. 358 / Pl: ~ați, ~e / E: aresta] 1-2 smf, a (Persoană) privată de libertate în temeiul unui mandat de arestare Si: (înv) întemnițat, (pop) poprit, (îvr) arestăluit1, (înv) arestuit2, arestant.

ARESTAT, -I, arestați, -te, adj. Care a fost privat de libertate: închis, deținut. ◊ (Substantivat) [Țăranii] au atacat vagonul cu arestați. DUMITRIU, B. F. 86. Arestatul nu era bosumflat la chip, ci arăta mai degrabă vesel. PAS, L. I 40.