Sinonime pentru «pironit»

PIRONIT, -Ă, pironiți, -te, adj. 1. Bătut, înțepenit, fixat în piroane. 2. Imobil, nemișcat, încremenit. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Fixat, concentrat asupra cuiva sau a ceva; ațintit. – V. pironi.

pironit, ~ă a [At: MINEIUL (1776), 201v1/7 / Pl: ~iți, ~e / E: pironi] 1 Fixat cu sau în piroane. 2 (Spc; d. oameni) Răstignit. 3 Imobilizat. 4 Nemișcat. 5 (D. privire, atenție) Concentrat asupra unui obiect.

PIRONIT, -Ă, pironiți, -te, adj. 1. Bătut, înțepenit, fixat în piroane. 2. Imobil, nemișcat, încremenit. – V. pironi.

PIRONIT, -Ă, pironiți, -te, adj. 1. Fixat în piroane; (despre oameni) țintuit pe loc, imobilizat, înțepenit. Toată noaptea Neagu a stat pironit într-un colț, îmbufnat, absent. Nu vedea din toată sala plină decît pe Evantia. BART, E. 155. Cînd am intrat, judecătorul citea într-un dosar și poate-un ceas m-a ținut pironit lîngă ușă, fără să se uite la mine. VLAHUȚĂ, O. AL. I 268. ♦ (Întărit prin «loc