Sinonime pentru «rastignit»

RĂSTIGNIT, -Ă, răstigniți, -te, adj. Pironit (pe cruce), crucificat; p. ext. cu brațele desfăcute și întinse. – V. răstigni.

răstignit1 sn [At: CUV. D. BĂTR. II, 455/25 / S și: ~icn~ / E: răstigni] (Înv) Răstignire (1).

răstignit2, ~ă a [At: (a. 1569-1575) GCR, I, 16/35 / V: ~ihn~, (reg) ~inat / Pl: ~iți, ~e / E: răstigni] 1 Pironit pe cruce (1) Si: crucificat (1). 2 Torturat. 3 (D. persoane) Cu brațele desfăcute și întinse. 4 (D. brațe) Desfăcut și întins. 5 (Rar) Robit (2).

RĂSTIGNIT, -Ă, răstigniți, -te, adj. 1. Pironit (pe cruce); p. ext. cu brațele desfăcute și întinse, ca un răstignit. [Scamatorul] rămînea așa, răstignit în aer, vreme de cîteva minute. SAHIA, N. 66. Mimi se pusese în dreptul ușii, cu brațele răstignite. D. ZAMFIRESCU, la TDRG. 2. (Neobișnuit) Ca de mucenic, ca de martir chinuit pe cruce. Așa cruci evlavioase, așa față răstignită, Așa-nchinăciuni