Sinonime pentru «natură»

NATURĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. ◊ Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = gen al picturii și graficii care înfățișează subiecte neîn

natură [At: CALENDARI (1733), 35/1 / V: (pop) nă~ / A și: natură / Pl: (sf) ~ri / E: lat natura, it natura, fr nature, ger Natur] 1 sf Lume materială Si: fire, univers. 2 sf Totalitate a ființelor și a lucrurilor din univers. 3 sf (Prc) Lume fizică înconjurătoare, formată din vegetație, climă, forme de relief. 4 sf (Îs) Științele ~rii Științe care au ca obiect studierea naturii (3). 5 sf (Îs) ~ mo

NATURĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială; univers, fire; totalitatea ființelor și a lucrurilor din Univers; p. restr. lumea fizică înconjurătoare, cuprinzând vegetația, formele de relief, clima. ◊ Științele naturii = științe care au ca obiect fenomenele lumii înconjurătoare, lumea anorganică și organică; științele naturale. Natură moartă = grup de obiecte mărunte, neînsuflețite, de uz curent (fruc

NATURĂ, naturi, s. f. 1. Lumea materială care constituie realitatea obiectivă existentă în afara conștiinței și independent de ea, organizată într-un tot unitar, coerent, în veșnică mișcare și dezvoltare; univers, lume. Natura există independent de orice filozofie; ea este temelia pe care am crescut noi, oamenii, noi înșine produse ale naturii; în afara naturii și a omului nu există nimic. MARX-EN