Sinonime pentru «mers-înainte»
Sinonime pentru mers-înainte
- creștere
- dezvoltare
- evoluție
- înaintare
- progres
- propășire
- mărire
- vegetație
- înălțare
- regenerare
- educare
- cultură
- înmulțire
- extindere
- sporire
- augmentare
- ridicare
- umflare
- dospire
- majorare
- suire
- urcare
- intensificare
- prăsire
- educație
- înflorire
- întețire
- întindere
- odrăslire
- accentuare
- ascensiune
- needucat
- prost-crescut
- flux
- increment
- spor
- albineală
- albinire
- albinit
- mers
- curgere
- deplasare
- mergere
- mișcare
- circulație
- umblet
- purtare
- călcătură
- pas
- pășit
- mersătură
- mersură
- plecare
- funcționare
- ambulație
- umblat
- umblare
- umblătură
- plimbare
- alură
- curs
- deambulație
- ducere
- marș
- ieșire
- desfășurare
- trecere
- pășire
- puls
- pricopsire
- carte
- cunoștin-țe
- instrucție
- învățătură
- pregătire
- studii
- îmbogățire
- înavuțire
- săltare
- progresie
- prohorisire
- avansare
- avânt
- cucerire
- desăvârșire
- progresa
- înainta
- prosperare
- înain-tare
- secvență
- îna-intare
- propă-șire
- anulare
- desființare
- dezvol-tare
- funcție
- grad
- mutare
- rang
- răscoală
- răsculare
- răzme-riță
- răzvrătire
- rebeliune
- revoltă
- ridicat
- săltat
- suit
- urcat
- culegere
- cules
- strângere
- strâns
- sculare
- sculat
- ares-tare
- cățărare
- ispas
- văznesenie
- îndepărtare
- înlăturare
- su-flecare
- risipire
- constru-ire
- încasare
- însănătoșire
- promovare
- releveu
- cocoțare
- construire
- erecție
- încetare
- arestare
- îmbunătățire
- perfecționare
- ardoare
- bătaie
- dans
- elan
- entuziasm
- înflăcărare
- înfocare
- însuflețire
- joc
- palpitare
- palpitație
- pasiune
- patimă
- pornire
- pulsație
- salt
- săltătură
- săritură
- ticăit
- tresărire
- țopăială
- țopăit
- țopăitură
- zbatere
- zvâcneală
- zvâcnet
- zvâcnire
- zvâcnit
- zvâcnitură
- sărit
Sensuri
creștere – s. f. Acțiunea de a crește. 1. Dezvoltare, mărire treptată. 2. Sporire, mărire a numărului, volumului, intensității, duratei etc. unui lucru, unui fenomen etc. 3. Prăsire, înmulțire.
mers – s. n. Faptul de a merge. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc în altul; umblet, mergere. – Mersul trenurilor sau vapoarelor = orar după care circulă trenurile sau vapoarele; (concr.) tabel sau broșură care cuprinde acest orar. – Loc. adv. Din mers = în timpul deplasării, fără a se opri; mergând.
pricopsire – s. f. (Pop.) Faptul de a se pricopsi. - V. pricopsi.
progres – (2) progrese, s. n. 1. Dezvoltare, în linie ascendentă; mers înainte, evoluție. 2. Dezvoltare, schimbare în bine datorită căreia se ajunge la un rezultat scontat ori se atinge un anumit scop. - Din fr. progrès, lat. progressus.
progresie – s. f. (Mat.) Șir finit de numere care derivă unul din altul urmând anumite reguli. – Progresie aritmetică = șir de numere care are proprietatea ca fiecare termen al său, afară de primul, să se obțină din cel care îl precedă, prin adăugarea unui număr constant, numit rație.
prohorisire – s. f. (Înv.) Acțiunea de a prohorisi și rezultatul ei. - V. prohorisi.
ridicare – s. f. Acțiunea de a (se) ridica și rezultatul ei; ridicat1. - V. ridica.
săltare – s. f. Acțiunea de a (se) sălta. - V. sălta.