Sinonime pentru «femeie de stradă»

bandură – s. f. (Reg.) Cârpă de pânză groasă și aspră. – Epitet pentru o femeie destrăbălată, cu purtări urâte. - Et. nec.

bulă – s. f. 1. Bășică de aer sau de gaz aflată în masa unui lichid sau a unui solid. 2. Sferă, glob (mic) de metal, de sticlă etc. 3. (În antichitate și în evul mediu) Pecete de aur, de argint sau de plumb, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; p. ext. act care purta o astfel de pecete.

buleandră – s. f. (Pop. și fam.) Haină veche, ruptă, ponosită; fleandură. – (La pl.) Lucruri vechi și fără valoare. – Fig. Termen injurios pentru o femeie imorală. - Et. nec.

crăiță – s. f. I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor, cu tulpina puternică și ramificată, cu frunze opuse, penat-divizate și cu flori galbene-portocalii, cu miros pătrunzător; vâzdoagă, ocheșele (Tagetes erecta și patula).

damă – s. f. I. 1. (Înv.) Doamnă, cucoană. – Loc. adj. De damă = femeiesc. 2. Femeie cu moravuri ușoare; prostituată. II. 1. (La jocul de cărți) Fiecare dintre cele patru cărți pe care este înfățișată figura unei femei. 2. (La jocul de șah) Regină.

femeie – s. f. 1. Persoană adultă de sex feminin; muiere. 2. Persoană de sex feminin căsătorită. – (Pop.; urmat de determinări în genitiv sau de un adjectiv posesiv) Soție, nevastă. [Pr.: -me-ie] - Lat. familia "familie".

femeiepublică – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

fleoarță – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

fleorțotină – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

gudă – cățea, cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

haită – s. f. 1. Grup de câini, de lupi etc. care umblă împreună (după pradă). – Fig. Bandă (de răufăcători). 2. (Înv.) Vânătoare (cu gonaci și câini); goană. 3. (Reg.) Cățea (rea); p. ext. câine (rău). – Epitet dat unei femei rele sau desfrânate. - Din magh. hajtó.

landră – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă, grămadă

lele – s. f. 1. Termen de respect cu care se adresează la țară un copil sau o persoană mai tânără unei femei în vârstă sau cu care vorbește despre ea; leică1. – (În poezia populară) Femeie (tânără) iubită; mândră. 2. Femeie rea sau imorală. – Expr. Fecior (sau pui, fiu) de lele = om șmecher, șiret, ticălos.

madamă – s. f. 1. (Astăzi în forma madam) Termen de politețe folosit pentru a vorbi cu (sau despre) o femeie (măritată); doamnă. 2. Femeie din personalul casnic al familiilor bogate. – Femeie de serviciu la un hotel. 3. (Înv.) Guvernantă. 4. (Înv.) Soție. 5. (Peior.) Femeie de moravuri ușoare; spec.

madaranță – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

magopață – cocotă, curvă, femeie de strada, prostituată, târfă

maimuță – s. f. 1. Nume generic dat animalelor tropicale cu conformația exterioară foarte asemănătoare cu a omului, inteligente și sociabile, cu un spirit de imitație foarte dezvoltat. 2. (Fam.) Epitet depreciativ pentru o persoană foarte urâtă sau care obișnuiește să imite pe alții. - Cf. ngr. maimú, tc. maymun.

marcoavă – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

mastroacă – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

mișarcă – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

pârțotină – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

prostituată – s. f. Femeie care practică prostituția; târfă. [Pr.: -tu-a-] - Din fr. prostituée.

pupezoaică – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

putoare – s. f. Miros urât, greu, neplăcut; duhoare. – Epitet injurios dat unui om leneș, murdar sau imoral; p. ext. epitet dat unei femei de moravuri ușoare. - Lat. putor, -is.

ruptură – s. f. 1. Faptul de a se rupe; întrerupere a continuității materiei, fig. a relațiilor, a colaborării dintre oameni. 2. Loc în care un obiect este rupt; sfâșietură, spărtură, gaură. – Locul unde un teren este rupt de ape, de puhoaie. – Ruptură de pantă = loc în care pornește brusc panta unui deal sau a unui munte.

scorțotină – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

șuleandră – buleandră, cârpă, cocotă, curvă, femeie de stradă, fleandură

târâtură – s. f. Om de nimic, fără caracter; femeie de moravuri ușoare, târfă. - Târî + suf. -tură.

târnoață – cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă

tearfă – s. f. (Reg.) 1. Zdreanță, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice și de îmbrăcăminte. - Et. nec.