Sinonime pentru «lepădătură»

LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. (Pop. și fam.) 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.

lepădătură sf [At: BIBLIA (1688), 1042 / V: (pop) lăp~ / Pl: ~ri / E: lepăda + -tură] (Pop) 1 Lucru lipsit de valoare. 2 Scuipat. 3 Vomă. 4 (Înv) Avort (1). 5 (Înv) Avorton (1). 6 (Pex) Copil născut înainte de termen și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice Si: nevolnic, stârpitură. 7 Om lipsit de caracter Si: canalie, lichea, pramatie. 8 Persoană depravată, coruptă, decăzută. 9 Prostituată

LEPĂDĂTURĂ (pl. -turi) sf. 1 Lucru de lepădat, netrebnic ¶ 2 Ființă netrebnică; stîrpitură: se minunară toți de atîta tărie pe o astfel de ~ a firii (ISP.); să fi văzut lepădătuтa cea de javră, nu dedeai nici o lăscaie pe el (CAR.) ¶ 3 🩺 Nașterea unui prunc mort înainte de vreme, avort.

LEPĂDĂTURĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură. 2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. – Lepăda + suf. -ătură.