Sinonime pentru «cuvânt introductiv»

cuvânt – Unitate a limbii cu înțeles de sine stătător.

introducție – s. f. (Înv.) Introducere; început. - Din fr. introduction, lat. introductio.

preambul – s. n. 1. Parte introductivă a unui discurs, a unei scrieri, a unei convorbiri, în care sunt expuse rezumativ problemele ce vor fi dezvoltate ulterior; introducere, precuvântare, prefață, cuvânt înainte. – Fig. Ceea ce constituie partea introductivă, premergătoare a unei acțiuni, manifestări etc.

precuvântare – s. f. (Astăzi rar) Cuvânt introductiv, prefață. – (Înv.) Cuvântare, discurs. - Pre1- + cuvântare.

predoslovie – s. f. (Înv.) Prefață, precuvântare, introducere. [Acc. și: predoslovie] - Din sl. prĕdŭslovije.

prefață – vb. I. Tranz. A scrie prefața unei cărți (a altcuiva). - Din fr. préfacer.

preludiu – s. n. 1. Partea introductivă a unei compoziții muzicale mai ample. – Spec. Prima piesă muzicală dintr-o suită instrumentală; piesă care precedă o fugă sau un coral. – Piesă instrumentală independentă, scrisă în formă liberă. 2. Exercițiu muzical pregătitor; p. ext. improvizație. 3. Fig.

procuvântare – cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață

proimion – cuvânt introductiv, cuvânt înainte, introducere, prefață