Sinonime pentru «combinatie»

COMBINAȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ◊ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. 3. Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă; (concr.) substanță obținută în urma unei astfel de reacții; (corp) compus. [Var.: combinațiune s. f.] – Din lat. combinatio, -onis.

combinație sf [At: LB / V: (iuz) ~iune sf / Pl: ~ii / E: fr combinaison] 1 Îmbinare. 2 (Chm) Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă moleculă. 3 (Ccr) Substanță obținută în urma unei combinații (2). 4 (Îe) A intra în ~ cu cineva A se asocia cu cineva. 5 (Fam) Aranjament. 6 (Muz; înv; îs) Tonuri de ~țiune Tonurile secundare care apar între tonuril

COMBINAȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. Dumbrava minunată» [de M. Sadoveanu] este... una din cele mai încîntătoare combinații de realitate și poezie. IBRĂILEANU, S. 3. 2. (Adesea determinat prin «chimică») Unire a două corpuri chimice care, printr-o reacție, dă naștere unui alt corp compus. Apa este o combinație de oxigen și hidrogen. ▭ Nici o combinație chimică nu se petrec

COMBINAȚIE, combinații, s. f. 1. Îmbinare, reunire, combinare. ♦ Reacție chimică în cursul căreia doi atomi sau două molecule se unesc pentru a forma o nouă molecule ; substanță obținută în urma unei astfel de reacții. 2. (Fam.) Aranjament, plan; calcul. ♦ Expr. A intra în combinație cu cineva = a se asocia cu cineva. – Lat. lit. combinatio, -onis.