Sinonime pentru «călduri»

aprinzeală – călduri, febră, fierbințeală, friguri, temperatură

ars – adj. 1. Distrus, mistuit de foc. – (Substantivat) Miroase a ars. – Care prezintă o arsură. – Expr. A sări (ca) ars = a sări repede (de surprindere, de spaimă, de indignare). – Carbonizat în parte sau integral; distrus sub acțiunea unui agent corosiv, a unui acid etc. Mâncare arsă. Stofă arsă.

arșiță – s. f. 1. Căldură mare și dogoritoare a soarelui; dogoare, zăduf, caniculă. 2. (Pop.; adesea fig.) Senzație de căldură (și de sete) pe care o are omul bolnav; p. gener. febră, temperatură. [Acc. și: arșiță] - Lat. [calor] – arsicia "care arde".

arsoare – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală

arsură – s. f. 1. Faptul de a arde; faptul de a produce o senzație dureroasă, usturătoare. 2. Rană produsă cuiva de foc, de căldură, de un agent chimic etc.; senzație usturătoare pricinuită de o boală, de sete etc. – Parte a unui obiect atinsă sau stricată de acțiunea focului sau a unei substanțe corosive;

buhoare – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală

cocăt – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală

cuptor – s. n. 1. Construcție de cărămidă, de piatră, de metal sau de lut, pentru copt pâinea și alte produse de panificație. – Cantitate de pâine, de plăcinte etc. care se poate coace o dată. – Platformă zidită în prelungirea vetrei și pe care se doarme la țară. – Expr.

friptoare – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală

japsă – s. f. Depresiune de mică adâncime din bălțile sau din Delta Dunării, cu contur circular sau alungit, acoperită de apă numai în timpul revărsărilor, în care se dezvoltă o bogată vegetație de apă. – (Pop.) Baltă mică. [Pl. și: jăpși] - Et. nec.

jar – s. n. Grămadă de cărbuni în stare de incandescență care ard fără flacără; jeratic, jărăgai (1), jeg (2), jariște. – P. ext. Arșiță, dogoare. – Fig. Fierbințeală, febră; suferință arzătoare. - Din sl. žarŭ.

năplăială – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, febră

pâclă – s. f. 1. Ceață deasă care apare de obicei dimineața și seara; negură. 2. Văl atmosferic albăstrui sau galben-cenușiu, constituit din particule solide, fine, invizibile, care dau aerului un aspect tulbure, opalescent și care este provocat de refracția inegală a luminii în straturile de aer cu temperaturi diferite,…

prepăt – arșiță, caniculă, călduri, do-goare, dogoreală, fierbințeală

prigoare – s. f. Pasăre migratoare zveltă, de mărimea unei turturele, viu colorată (cu roșu, galben, negru, albastru-verzui), cu ciocul lung și subțire, care trăiește pe malurile lutoase ale apelor și se hrănește mai ales cu albine și viespi; albinărel (Merops apiaster). [Var.: prigorie s. f.] - Din prigori (derivat regresiv).

pripeală – s. f. Faptul de a (se) pripi. 1. Grabă mare; precipitare. 2. (Înv. și reg.) Căldură mare și dogoritoare; arșiță. - Pripi + suf. -eală.

pripec – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală

puhăială – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală

torpoare – arșiță, caniculă, călduri, dogoare, dogoreală, fierbințeală

vipie – s. f. (Reg.) 1. Căldură mare, arșiță, fierbințeală, zăduf. – Febră. 2. Toi, putere. - Et. nec.

zăpuc – s. n. (Reg.) Zăpușeală, năduf. - Cf. scr. zapuhati "a sufla".