Sinonime pentru «pripă»

PRIPĂ s. f. Grabă mare, zor. ◊ Loc. adv. În (sau, înv., cu) pripă = grabnic, repede, iute. Fără pripă = fără grabă, pe îndelete. ◊ Loc. prep. În pripă... = în graba momentului. – Din pripi (derivat regresiv).

pripă sf [At: CORESI, EV. 88 / V: (înv) prepă / Pl: ~pe / E: pripi] 1 (Îlav) În ~ (sau, îrg, de ~, cu ~) Grabă mare Si: (pop) zor. 2 (Înv; îla) De ~ Care se face sau are loc repede. 3 (Înv; îal) Care trebuie făcut repede. 4 (Îlav) Fără ~ Pe îndelete.

PRIPĂ s. f. (Numai în locuțiuni) Loc. adv. În (sau, învechit, cu) pripă = în grabă mare, repede, de zor; pe loc, la moment. Dimineața, la cinci ceasuri, corniștii cîntau zorile și toată lumea se pregătea în pripă. SADOVEANU, O. VI 273. I-a pregătit băiatului, în pripă, ce-a putut. VLAHUȚĂ, O. A. 96. Descălecînd pe la gazde alergară cu pripă la cetate. NEGRUZZI, S. I 160. Fără pripă = fără grabă, p

PRIPĂ f. Grabă mare. ◊ În ~ în grabă; repede. Fără ~ fără grabă. /v. a(se) pripi