Sinonime pentru «intunecat»

ÎNTUNECAT, -Ă, întunecați, -te, adj. 1. Întunecos (1). 2. Fig. Posac, trist, sumbru. 3. (Despre culori, p. ext. despre lucruri colorate) Care are o nuanță închisă; închis. – V. întuneca.

întunecat2, ~ă a [At: CORESI, EV. 366/30 / V: (înv) ~cit, un~ / Pl: ~ați, ~e / E: întuneca] 1 a Lipsit de lumină Si: întunecos (1), obscur, (înv) întunerecat (1), întunericit (1), întunericos (1). 2 a (Pop; îs) Moarte ~ă Moarte fără lumânare la căpătâi. 3 a (Șfg) Pus în umbră Si: eclipsat, (înv) întunerecat (2), întunericit (2). 4 a (D. ochi, pex d. vedere) Împăienjenit. 5 a (Fig) Orbit. 6 a (Fig;

întunecat1 sn [At: CORESI, ap. GCR I, 29/29 / V: ~cit / Pl: ~uri / E: întuneca] 1-3 Întunecare (1-3). 4 Înnoptare. 5 Întunecime. 6 Înnorare. 7-9 Întunecare (7-9). 10 (Șfg) Eclipsare. 11-12 Întunecare (11-12). 13 (Îs) ~ul ochilor Orbire. 14-15 Întunecare (14-15). 16 (Pop; îs) ~ de soare Eclipsă. 17-19 Întunecare (17-19). 20 (Fig) Ignoranță. 21 (Fig) Nedreptate. 22 (Fig) Întristare. 23-26 Întunecare

ÎNTUNECAT I. adj. 1 p. ÎNTUNECA ¶ 2 Lipsit de lumină, întunecos: ca într’o panoramă i se arăta... iazul somnoros și pădurea ~ă (VLAH.) ¶ 3 Posomorît: obrajii săi întunecați i se luminară (DLVR.); în vremea veche trăia un împărat ~ și gînditor ca miază-noapte (EMIN.). II. ÎNTUNECATUL sm. 🔱 Una din numeroasele numiri ale diavolului.