Sinonime pentru «boală mintală»
Sinonime pentru boală mintală
- bolânzie
- alienare
- alienație
- demență
- nebunie
- sminteală
- smintire
- țicneală
- bolonciag
- căpială
- cenuroză
- capie
- căpiere
- răsfug
- nebuneală
- ciumăfaie
- laur
- sălbăție
- zăluzeală
- abjecție
- fărădelege
- infamie
- josnicie
- mișelie
- mârșăvie
- nelegiuire
- nemernicie
- netrebnicie
- ticăloșie
- smintă
- sălteală
- zăluzie
- zărgheală
- zărghenie
- rătăcire
- scrânteală
- țăcăneală
- glumă
- *
- folie
- aberație
- neastâmpăr
- zburdălnicie
- zgoandă
- șagă
- îndrăcire
- enorm
- nechibzuință
- nesocotință
- prostie
- grozăvie
- oroare
- năzbâtie
- ștrengărie
- năzdrăvănie
- poznă
- ghidușie
- cabazlâc
- insanitate
- mintal
- tălmășag
- trăsneală
- streche
- prujă
- prujitură
- rău
- dabilă
- incartadă
- hoinăreală
- * (fig.) întu-necare
- orbire
- abatere
- culpabilitate
- culpă
- eroare
- greșeală
- păcat
- vină
- vinovăție
- vagabondare
- întunecare
- orbecăire
- colindare
- cutreierare
- eres
- erezie
- răzlețire
- vagație
- daună
- pagubă
- pierdere
- prejudiciu
- stricăciune
- aiureală
- aliena-ție
- zăpăceală
- păcănit
- țăcănit
- țăcănire
- țăcănitură
- țocăneală
- cicăleală
- țicnire
Sensuri
bolânzie – alienare, alienație, boală mintală, demență, nebunie, sminteală
căpială – s. f. (Rar) Cenuroză, căpiere, capie. [Pr.: -pi-a-] - Căpia + suf. -eală.
nebuneală – s. f. (Pop.) Nebunie. - Nebun + suf. -eală.
nebunie – s. f. 1. Pierdere a judecății din cauza unei boli mintale; demență, alienație mintală. – Loc. adv. (Fam.) La nebunie = foarte mult, enorm. 2. Lipsă de judecată dreaptă, de minte, de cumpănire; nechibzuință, nesocotință, prostie. – Neastâmpăr, zburdălnicie. 3. Faptă, vorbă etc. nesocotită, extravagantă, prostie;
rătăcire – s. f. Faptul de a (se) rătăci. – Fig. Întunecare a minții, pierdere a facultăților mintale; nebunie. – Fig. Greșeală, eroare. - V. rătăci.
sălteală – alienare, alienație, boală mintală, demență, nebunie, sminteală
smintă – abatere, alienare, alienație, boală mintală, culpabilitate, culpă
țăcăneală – s. f. Faptul de a (se) țăcăni. 1. Țăcănit1. – Loc. adv. Pe (sau în) țăcăneală = cu pas sau mers ritmic. 2. Fig. Țicneală, sminteală. - Țăcăni + suf. -eală.
zăluzeală – s. f. (Reg.) Nebunie, nebuneală. - Zăluzi + suf. -eală.
zăluzie – s. f. (Reg.) Rătăcire a minții, nebunie. - Zălud + suf. -ie.
zărgheală – s. f. (Reg.) Nebunie, țicneală, sminteală. - Zărghi + suf. -eală.
zărghenie – s. f. (Reg.) Zărgheală. - Zărghi + suf. -enie.