Sinonime pentru «a mazili»

destitui – a demite, a îndepărta, a scoate, a mazili, a debarca

MAZILI, mazilesc, vb. IV. Tranz. A scoate din domnie sau din slujbă un domn, un boier etc.; (astăzi fam.) a destitui dintr-o funcție pe cineva. ♦ Fig. (Rar) A alunga, a îndepărta. – Din mazil.

mazili [At: (cca 1650) GCR I, 149/3 / Pzi: ~lesc / E: mazil] 1 vt A scoate din scaun pe un domnitor, pe un patriarh etc. Si: a detrona. 2 vt A îndepărta din boierie sau din slujbă pe un boier sau pe un înalt funcționar. 3 vt (Fig) A alunga. 4 vr (Mun; Olt) A se îmbogăți. 5 vr (Mun; Olt) A deveni mofturos.

MAZILI (-ilesc) vb. tr. 1 A scoate din domnie: au zis Împărătul să se mazilească Duca-Vodă... și l-au și mazilit (N.-COST.) ¶ 2 A scoate din slujbă, a destitui: am auzit că s’a mazilit ispravnicul de Teleorman (FIL.); pre Ivașco... l-au mazilit din agie (NEC.) ¶ 3 Ⓕ A alunga, a îndepărta, a scoate de undeva: tu cauți să mă mazilești din inima copilei (ALECS.) [mazil].

MAZILI, mazilesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A îndepărta din domnie, a detrona; a scoate dintr-un post, dintr-o slujbă. Se suia pe scaun și după șapte ani – hait – maziliți. ALECSANDRI, T. 47. Îl pîrîră la vizirul și izbutiră a-l mazili. BĂLCESCU, O. I 185. Adevăr e c-ai chitit, Pîn-a nu fi mazilit, Să desparți a ta domnie De a noastră-mpărăție? ALECSANDRI, P. P. 210. ◊ Refl. pas. Miron șezu în Pol