Sinonime pentru «zeitate»

ZEITATE, zeități, s. f. Divinitate păgână; zeu, zeiță. [Pr.: ze-i-] – Din zeu (după divinitate).

zeitate sf [At: PLEȘOIANU, T. I, 21/25 / P: ze-i~ / Pl: ~tăți / E: zeu + -itate] 1 Ființă imaginară, înzestrată cu atribute și puteri supranaturale, reprezentată printr-un om sau printr-un animal, pe care o adorau popoarele păgâne, socotind-o capabilă să intervină în destinele oamenilor Si: divinitate (1), zeiță (1), zeu1 (1), dumnezeu (3), idol, (rar) simulacru, (înv) bolovan, (iuz) boz1, chip, d

zeitate s.f. 1 Ființă imaginară, înzestrată cu atribute și puteri supranaturale, care este reprezentată printr-un om sau printr-un animal și pe care o adorau popoarele păgîne; divinitate. Germanii... au stropit altarele zeităților lor războinice (E. LOV.). ◊ Fig. Mă lăsai la pronia întîmplării, un fel de zeitate oarbă (HOG.). 2 Fig. Ființă sau lucru care reprezintă obiectul unei adorații, al unei

ZEITATE sf. 1 🔱 Divinitate păgînă, zeu, zeiță: pe vremea aceea, cum cam se vede treaba, nu prea era pace pe pămînt cu atîtea zeități (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Femeie frumoasă pe care o slăvești ca pe o zeiță: Eu făcut-am ~ dintr’o palidă femeie, Cu inima stearpă, rece și cu suflet de venin (EMIN.) [zeu + (divin)itate].