Sinonime pentru «vorbăreață»

VORBĂREȚ, -EAȚĂ, vorbăreți, -e, adj. (Adesea substantivat) Căruia îi place să vorbească mult; guraliv, limbut, vorbareț, vorbar. ♦ Fig. Expresiv. – Vorbi + suf. -ăreț.

vorbareț, ~ă [At: NEGRUZZI, S. III, 59 / V: ~riț / Pl: ~i, ~e / E: vorbi + -areț] (Îrg) 1-2 smf, a Vorbăreț (1-2). 3-4 a (Fig) Expresiv (1, 3).

vorbăreț, ~eață a [At: GANE, N. ap. CADE / Pl: ~i, ~e / E: vorbi + -ăreț] 1-2 smf, a (Persoană) care vorbește mult Si: flecar, guraliv, gureș, limbut, palavragiu, (înv) limbareț, (îvr) vorovaci (1-2), (îrg) vorbareț (1-2), vorovitor (1-2), (reg) lehău, leorbău, stroncănitor, trăncălău, vorbar. 2-3 a (Fig) Expresiv (1, 3).

vorbareț, -ă adj. (înv., reg.) 1 Vorbăreț. P-atunci bărbierii erau... flecari, vorbăreți și ușori la gură (ISP.). 2 Fig. Care este expresiv, elocvent, grăitor. Unu-n brațele altuia, tremurînd ei se sărută, Numai ochiul e vorbăreț, iară limba lor e mută (EMIN.). • pl. -i, -e. /vorbi + -areț.