Sinonime pentru «turtit»

TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins2, lățit (prin lovire, apăsare, comprimare). 2. Fig. Obosit, decepționat, descurajat, blazat. 3. Fig. (Fam.) Foarte beat. – V. turti.

turtit, ~ă [At: LB / Pl: ~iți, ~e / E: turti] 1 a (D. obiecte) Deformat (prin lovire, apăsare, comprimare) Si: lățit, sfărâmat, (reg) târșit3 (2), teșit (6). 2 a (D. persoane; plante) Care este strivit Si: zdrobit. 3 av (Pop; îe) A fi ~ de supărat A fi supărat foarte tare. 4 a Care are o fonnă plată. 5 a (D. nas) Care este lățit Si: (înv) tâmpit (1), (reg) pepeșit, târtoș (5). 6 a (Pfm; fig) Ameți

TURTIT, -Ă, turtiți, -te, adj. 1. Întins, lățit (prin lovire, prin tescuire sau prin apăsare). Am suit mai întîi un munte turtit și dolofan. GALACTION, O. I 345. ♦ Mai mult lat decît lung; lățit, teșit. Aflam multă poezie în nasul lui turtit și ochii mici. NEGRUZZI, S. I 61. 2. Strivit. A fost scos de sub vagon, turtit ca o piftie. PAS, Z. I 146. Plăcinta, trista cauză a acestei dispute, și autoru

turtit a. comprimat, lățit, strivit.