Sinonime pentru «toaca»

TOACĂ, toace, s. f. 1. Placă de lemn sau de metal pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a anunța începerea serviciului religios sau anumite momente ale lui la biserică sau la mănăstire; p. ext. sunetul produs de această bătaie. ◊ Expr. Uscat (ca o) toacă (sau ca toaca) = foarte slab. A ști și toaca în (sau din) cer = a ști multe lucruri; a face pe atotștiutorul, pe înțeleptu

toacă [At: DOSOFTEI, V. S. septembrie 14v/25 / V: (reg) tio~ / G-D: ~acei, (reg) ~i, ~acii, ~achii, tocii / Pl: ~ace, (reg) toci / E: pvb toca1] 1 sf Placă de lemn sau de metal, pe care se bate ritmic cu unul sau cu două ciocănele, pentru a vesti începerea serviciului divin sau pentru a marca anumite momente ale acestuia la biserici și mănăstiri. 2 sf (Pex) Sunet produs prin lovirea toacei (1) Si:

țoaca i [At: H I, 58 / V: țoac (1), ~agă / E: fo cf țoc1] (De obicei în combinație cu alte interjecții) 1 (Mol; Mar; și repetat) Strigăt cu care se cheamă porcii. 2 (Reg; în combinație cu bâr) Strigăt cu care se cheamă oile.

țoacă2 sf vz țocă