Sinonime pentru «temeinic»

TEMEINIC, -Ă, temeinici, -ce, adj. (Adesea adverbial) Solid, serios; cu temeinicie. ♦ Adânc, profund, intens. [Var.: (înv.) temelnic, -ă adj.] – Temei + suf. -nic.

temeinic, ~ă [At: (a. 1773) GCR II, 93/23 / V: (înv) -eln- / Pl: -ici, -ice / E: temei + -nic] 1-2 a, av (Care este) rezistent Si: solid, trainic (1), (înv) temeielnic (1). 3-4 a, av (Care este) serios Si: (înv) temeielnic (2). 5 a (Îvr) Care este substanțial Si: consistent. 6 a (Înv) Puternic. 7 a (Înv) Care este neîndoielnic Si: sigur. 8 a (Înv) Important. 9-10 a, av (Care este) fundamental (1).

TEMEINIC, -Ă, temeinici, -e, adj. Cu temei, solid, serios. El avea cunoștințe temeinice de economie politică și-i plăcea să le dezvolte. CĂLINESCU, E. 201. Trec pe lîngă bordei, vorbind, Bălcescu și Mitică Filipescu, care păreau prinși într-o discuție temeinică. CAMIL PETRESCU, O. I 294. Aceasta e una din temeinicele pricini cari au dat lui Turgheniev atîta vază. GHEREA, ST. CR. II 211. ◊ (Adverbi

TEMEINIC ~că (~ci, ~ce) și adverbial Care are un temei serios; fondat pe o bază solidă; sănătos. ◊ A cunoaște ceva ~ a cunoaște foarte bine. /temei + suf. ~nic