Sinonime pentru «organic»

ORGANIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism (1), constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcția însăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamen

organic, ~ă [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ~ici, ~ice / E: lat organicus, fr organique] 1-4 a Care ține de (structura sau) de funcțiile (unui organ2 (1) sau) ale unui organism Si: (înv) organicesc (1-4). 5-6 a Privitor (la organe2 (1) sau) la organisme. 7 a (Îlav) În mod ~ Inseparabil. 8 a (Îal) Integral. 9-10 a, av (Îal) Fundamental. 11 a Indisolubil. 12 a Esențial. 13 av Lăuntric. 14 a Intrinsec

ORGANIC, -Ă, organici, -ce, adj. 1. Care ține de structura, de esența, de funcțiile unui organ sau ale unui organism; privitor la organe sau organisme vii. 2. Care are structura unui organism (1), constituind un întreg diferențiat și în același timp unitar; organizat, unitar, inseparabil. ♦ Care rezultă din organizarea, din construcția însăși a unui lucru; esențial, lăuntric, intrinsec. ♦ Fundamen

ORGANIC, -Ă, organici, -e, adj. 1. Care ține de structura, de esența unui organism sau a unui organ; care se referă la organism. Viață organică. Boală organică. ◊ Fig. Moții își iubesc munții cu o dragoste organică. BOGZA, Ț. 21. 2. (Despre substanțe) Care este alcătuit din carbon, hidrogen, uneori și alte elemente (oxigen, azot, sulf, halogeni). ◊ Chimie organică = ramură a chimiei care studiază