Sinonime pentru «smerit»

SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.

smerit, ~ă [At: COD. VOR.2 56r/4 / V: (îrg) zm~ / Pl: ~iți, ~e / E: smeri] 1 a (D. oameni) Care adoptă o atitudine umilă Si: supus, umil, umilit, (liv) obsecvios, (îrg) ofilit, (înv) smerin (1), smernic (1), suplecat, (fam) spăsit (3). 2 a (D. manifestări, acțiuni etc. ale oamenilor) Care exprimă smerenie (1) Si: supus, umil, umilit, (liv) obsecvios, (îrg) ofilit, (înv) smerin (2), smernic (2), su

SMERIT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, modest, resemnat; (Bis.) cucernic, evlavios. Cîntări smerite se înălțau de sub bolțile de piatră. SADOVEANU, O. VII 214. Vorbea liniștit. Noi ascultam smeriți cu ochii în jos, și cuvintele lui ne pălmuiau. VLAHUȚĂ, O. A. 496. Iară eu, mîncînd lupește, mă făceam smerit și numai rîdeam în mine. CREANGĂ, A. 61. Smerit în genunchi pică Și de fală se dezbracă

smerit a. umil. [V. smerì].