Sinonime pentru «sfetnic»

SFETNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svetnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĭnikŭ.

sfetnic smf [At: COD. VOR.2 34V/1 / V: (înv) ~eat~, sfat~, sveat~, svet~, (îvr) ~eadnic, ~edenic, sveadnic, (reg) ~eșnic / Pl: ~ici, ~ice / E: slv съвѣтьникъ, свѣтникъ] 1 Înalt demnitar care făcea parte din conducerea țării și avea calitatea oficială de a da sfaturi (1) domnitorului sau conducătorului. 2 Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia conducătorul unei țări în probleme de conducere Si

SFETNIC, sfetnici, s. m. (Înv.) Înalt dregător sau boier cu care se sfătuia domnul țării în probleme de conducere; (astăzi) sfătuitor, consilier. [Var.: svetnic s. m.] – Din sl. sŭvĕtĩnikŭ.

SFETNIC, sfetnici, s. m. (Învechit și arhaizant) Dregător sau boier cu care se sfătuia un domn sau un conducător; (astăzi) cel care sfătuiește, care dă sfaturi (v. sfătuitor). Copilul a adormit în brațele sfetnicului. CARAGIALE, O. III 103. Și însuși împăratul cu sfetnicii săi, văzînd această mare minune, grozav s-au spăriet. CREANGĂ, P. 85. Nu-s rău sfetnic cînd s-atinge de interesele Adelei. ALE