Sinonime pentru «consilier»

CONSILIER, -Ă, consilieri, -e, s. m. și f. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).[1]

consilier sm [At: ALEXANDRESCU, M. 403 / V: (înv) comsoliriu, ~iariu, ~nziliariu / Pl: ~i / E: fr conseiller] 1 Sfătuitor. 2 Grad în ierarhia unor funcții. 3 Persoana care deține acest grad. 4 (Înv) Membru al unei instanțe de judecată sau verificare.

CONSILIER, consilieri, s. m. 1. Sfătuitor, sfetnic. 2. Grad în ierarhia unor funcții; persoană care deține acest grad. 3. (Înv.) Membru al unei înalte instanțe de judecată sau de verificare. [Pr.: -li-er] – Din fr. conseiller (refăcut după consiliu și consilia).

CONSILIER, consilieri, s. m. 1. Persoană care dă sfaturi; sfetnic. Principele vorbește: Ai curții mele... înalți consilieri... Nenorocirea astăzi amarnic mă izbește. MACEDONSKI, O. I 249. O lișiță ș-o rață, Ai lebedei de baltă consilieri privați. ALEXANDRESCU, P. 177. 2. Grad în ierarhia unor instituții, deținut de persoane cu o pregătire de specialitate, care au sarcina de a rezolva problemele sp