Sinonime pentru «scăpărare»

SCĂPĂRARE, scăpărări, s. f. Acțiunea de a scăpăra și rezultatul ei; scapăr – V. scăpăra.

scăpărare sf [At: EMINESCU, N. 124 / Pl: ~rări / E: scăpăra1] 1 Lovire a cremenei cu amnarul și producere de scântei (pentru a aprinde ceva) sau frecare între ele a unor (părți) de ustensile de aprins focul. 2 (Pex) Scânteie, flacără produse prin scăpărare (1) Si: scăpărat1 (1). 3 (Pgn) Lovire a două corpuri dure și emitere de scântei. 4 (Pex) Scânteie, flacără produse prin scăpărare (3) Si: (rar)

SCĂPĂRARE, scăpărări, s. f. Acțiunea de a scăpăra și rezultatul ei; scapăr. – V. scăpăra.

SCĂPĂRARE, scăpărări, s. f. Acțiunea de a scăpăra și rezultatul ei. 1. Producere de scîntei prin ciocnire; lumina acestor scîntei. Ieronim plesni cu vîrful săbiei într-un zid de granit, și la scăpărare se recunoscură. EMINESCU, N. 124. ◊ Fig. E scăpărarea a două suflete emoționate, misterioasa întîlnire a două raze de simpatie. VLAHUȚĂ, O. AL. II 64. ♦ Fulgerare; fulger. Se sirîngeau unii într-alț