Sinonime pentru «rodnic»

RODNIC, -Ă, rodnici, -ce, adj. (Adesea fig.) Care produce mult rod; care face să rodească mult. – Rod + suf. -nic.

rodnic, ~ă a [At: (a. 1661) GCR I, 178/17 / Pl: ~ici, ~ice / E: rod1 + -nic] 1 (D. pământ, ținuturi, țări) Fertil (1). 2 (D. perioade de timp) în care se obțin recolte bogate Si: roditor (5). 3 (D. ploaie) Care face să se producă (mult) rod1 (1) 4 (Îvr; d. plante) Roditor (1) 5 (Fig) Care aduce câștig mare Si: folositor (1), productiv, rentabil, roditor (9). 6 (Înv; d. oameni) Prolific.

RODNIC, -Ă, rodnici, -e, adj. Care produce mult rod (v. roditor, fertil), care face să producă mult rod. Soarele vărsa pulbere de aur peste întinsele și rodnicele cîmpii bucovinene. SADOVEANU, O. I 255. Ai alergat, ca norul Cu rodnicele-i ploi. COȘBUC, P. II 306. ◊ (În contexte figurate) Purtați cu brațele-amîndouă A muncii rodnică povară. GOGA, P. 9. Nerodnică osteneală! Deșartă trudă! Nime n-a v

RODNIC ~că (~ci, ~ce) 1) v. RODITOR. 2) Care are proprietatea de a produce mult; productiv; fertil. Muncă ~că. /rod + suf. ~nic