Sinonime pentru «rebel»

REBEL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care participă la o rebeliune, care îndeamnă la o rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat. rebel

rebel, ~ă [At: FN, 29 / V: (înv) răb~ / Pl: ~i, ~e / E: lat rebellis, ger Rebelle, fr rebelle] 1-2 smf, a (D. oameni, pex, d. manifestările lor) (Persoană) care ia parte activă la o rebeliune. 3-4 smf, a (Persoană) care îndeamnă la revoltă Si: răzvrătit (1-2), revoltat (1-2), (rar) rebelionist (1-2), (înv) rebelist (1-2). 5 a Recalcitrant (2). 6 a (D. atitudini) Care exprimă revoltă. 7 a (Fig; d.

REBEL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni; adesea substantivat) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la rebeliune; răzvrătit. ♦ Nesupus, recalcitrant. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. ♦ Fig. (Despre păr) Care nu se așază, nu stă pieptănat. ♦ Fig. (Despre boli) Care are aspect acut, care cedează greu la tratamentul medical, care se vindecă greu. – Din fr. rebelle, lat.

REBEL, -Ă, rebeli, -e, adj. (Despre oameni, p. ext. despre manifestările lor) Care ia parte activă la o rebeliune, care îndeamnă la revoltă, la rebeliune, la răzvrătire; răzvrătit. V. revoltat. El răscoală în popoare a distrugerii scînteie Și în inimi pustiite seamănă gîndiri rebele. EMINESCU, O. I 51. ♦ Nesupus, recalcitrant. Fire rebelă. ♦ Care arată nesupunere, care exprimă revoltă. Tovarășul l