Sinonime pentru «apostat»

APOSTAT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.

apostat, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. 127/2 / V: (înv) ~a / Pl: ~ați, ~e / E: lat apostata, gr ὰποστάτης, fr apostat] 1-2 smf, a (Persoană) care a săvârșit o apostazie Cf renegat. 3 a (Pex) Răzvrătit (împotriva autorității statului) Si: rebel.

APOSTAT l. adj. ⛪ Care s’a lepădat de credință, nelegiuit: călugăr ~ fig.: Ea o inimă de aur, el un suflet ~ (EMIN.). II sm. ⛪ Cel ce s’a lepădat de credință: un ~ al credinței creștine [ngr. άποστάτης].

APOSTAT, -Ă, apostați, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care a săvârșit o apostazie (1); p. ext. răzvrătit, rebel. – Din fr. apostat, lat. apostata.