Sinonime pentru «prapadit»

PRĂPĂDIT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. (Despre obiecte, clădiri, bunuri etc.) Care se află într-o stare mizerabilă, care este stricat, deteriorat, dărâmat, sărăcăcios; (despre ființe) cu forțele fizice (sau morale) epuizate; vlăguit, extenuat, sfârșit. ♦ (Substantivat) Om sărac, sărman; om nenorocit, amărât; p. ext. om chinuit, nefericit, obidit. – V. prăpădi.

prăpădit, ~ă [At: R. POPESCU, ap. CM I, 332 / Pl: ~iți, ~e / E: prăpădi] 1 a Care este distrus. 2 a Care a suferit mari pagube materiale. 3 a (D. obiecte) Care este foarte uzat. 4 a De foarte proastă calitate. 5 a (D. construcții) Care este dărăpănat sau sărăcăcios. 6 a (D. așezări) Care are clădiri dărăpănate. 7 a (D. bani, averi, bunuri materiale etc.) Consumat în mod excesiv sau fără folos Si:

PRĂPĂDIT, -Ă, prăpădiți, -te, adj. Care se află în stare proastă, stricat, deteriorat; (despre persoane) cu forțele fizice sau morale epuizate; nimicit, distrus. Mă vezi prăpădit, dar altfel această mînă secată Tot ar mai putea trimite dușmanului o săgeată. HASDEU, R. V. 60. N-aveam nici hrană, nici țol de-nvălit, Și nici o putere!... eram prăpădit! ALECSANDRI, P. A. 50. Cu dorul nu-i de glumit, C

PRĂPĂDIT ~tă (~ți, ~te) 1) v. A PRĂPĂDI și A SE PRĂPĂDI. 2) (despre obiecte, clădiri etc.) Care a ajuns într-o stare rea sub acțiunea unor factori nocivi; deteriorat; uzat. 3) și substantival (despre persoane) Care este distrus fizicește sau/și moralicește; epuizat; vlăguit. ◊ Om ~ om care trezește compătimire. 4) Care este foarte sărac. /v. a (se) prăpădi