Sinonime pentru «plenar»

PLENAR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.

plenar, ~ă a [At: KOGĂLNICEANU, S. A. 135 / V: (înv) ~iu / Pl: ~i, ~e / E: lat plenarius, -a, -um] 1 a (D. ședințe, adunări, reuniuni etc.) Care se ține cu participarea tuturor membrilor Si: (liv) plenitudinar. 2 sf Consfătuire, ședință, adunare etc. la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 3 sf (Îs) ~ lărgită Adunare la care participă și persoane care nu fac

PLENAR, -Ă, plenari, -e, adj. 1. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire, adunare, ședință la care participă toți membrii unui for de conducere, ai unei organizații etc. 2. (Livr.) Total, întreg, complet; desăvârșit, deplin. – Din lat. plenarius.

PLENAR, -Ă, plenari, -e, adj. (Despre ședințe, adunări, reuniuni) Care se ține cu participarea tuturor membrilor. Trimisul moldovenesc le va mai citi în ședință plenară următoarea ironică scrisoare din partea lui însuși Ion-vodă. HASDEU, I. V. 57. Să facem în ședință plenară și publică ceea ce n-am făcut în secțiuni. KOGĂLNICEANU, S. A. 135. ♦ (Substantivat, f.) Consfătuire la care participă toți