Sinonime pentru «total»

TOTAL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total.

total, ~ă [At: LB / Pl: ~i, ~e a, ~uri sn / E: fr total] 1 a Care cuprinde totul2 (1) Si: complet, integral, întreg. 2 av În întregime. 3 a (Cu valoare de superlativ) Cât se poate de mare. 4 a Desăvârșit (3). 5 a Absolut (1). 6 a (D. actori) Care întrunește mai multe calități necesare unui spectacol teatral modern. 7 sn Întreg rezultat din însumarea părților Si: (înv) totime (2). 8 sn (Spc) Sumă r

TOTAL, -Ă, (1) totali, -e, adj., (2) totaluri, s. n. 1. Adj. Care cuprinde totul; întreg, complet; general. ♦ Fig. Cât se poate de mare; deplin, desăvârșit. 2. S. n. Sumă rezultată dintr-o adunare. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. ♦ Întreg rezultat din reunirea părților. – Din fr. total.

TOTAL1, totaluri, s. n. Suma rezultată dintr-o adunare. În carnetul său își notă totalul suprafețelor întoarse, pe oameni și tractoare, totalul combustibilului consumat. MIHALE, O. 191. ◊ Loc. adv. În total = una peste alta, peste tot, cu totul. Căldurile au ținut numai cu o întrerupere de vreo patru zile, în total opt zile. CARAGIALE, O. VII 443. ♦ Întregul rezultat din ansamblul părților.