Sinonime pentru «nevolnic»

NEVOLNIC, -Ă, nevolnici, -ce, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Pop.) (Om) care este lipsit de putere fizică, de forță; (om) slab, neputincios; p. ext. (om) incapabil, neajutorat. 2. S. m. și f. (Înv.) Supus; iobag, șerb. – Din sl. nevolĭnŭ sau ne- + volnic.

nevolnic, ~ă [At: DOSOFTEI, V. S. Septembrie 15r/5 / Pl: ~ici, ~ice / E: ne- + volnic] 1-2 smf, a (Înv) (Om) lipsit de libertate. 3 smf (Înv) Supus. 4 smf (Înv) Rob. 5 smf (Înv) Iobag. 6-7 smf, a (Pop) (Om) lipsit de putere fizică, de forță Si: neputincios (1-2), slab, (pop) bicisnic. 8-9 smf, a (Pop; pex) (Om) infirm. 10-11 smf, a (Pop; pex) (Om) incapabil să muncească. 12-13 smf, a (Pop; pex) (O

NEVOLNIC adj. și sm. Neputincios, infirm: cine e dator, înșelat... ala rămîne și ~, coadă și bolnav (JIP.); Mai rîdeți, ~ă turmă, Mai rîdeți, că-i rîsul din urmă! (COȘB.) [bg.].

NEVOLNIC, -Ă, nevolnici, -e, adj. Neputincios (din cauza unei infirmități fizice), incapabil, nevoiaș, neajutorat. Stolnicul Petre, un om de rind, un stolnic, Ce pînă la domnie s-a prefăcut nevolnic... uitat-a cine-a fost. ALECSANDRI, T. II 73. ◊ (Substantivat) Rămîne să-mi iau baba și pe nevolnicul ăsta... și să plecăm. DAVIDOGLU, O. 68. Mai știa, din dovezi trecute, că uneori nevolnicul avea el