Sinonime pentru «mână curentă»
Sinonime pentru mână curentă
- balustradă
- parapet
- parmaclâc
- pălimar
- rampă
- rezemătoare
- reazem
- plimbă
- strajă
- parmac
- mână
- parmalâc
- ostreț
- parcan
- plimb
- primblă
- jigluitură
- par
- stâlp
- grilaj
- pop
- verdete
- ștenap
- platformă
- rivaltă
- barieră
- scenă
- scală
- apărător
- ocrotitor
- pat
- protector
- sprijin
- sprijinitor
- susținător
- proptea
- ajutor
- șpraiț
- suport
- șoș
- toiag
- sprijinire
- proptiș
- ocrotire
- motiv
- temei
- jug
- spate
- spătar
- spetează
- spată
- sprijinitoare
- apărătoare
- avangardă
- escortă
- gardă
- grănicer
- jandarm
- patrulă
- plăieș
- străjer
- vamă
- pază
- veghe
- aret
- paznic
- santinelă
- argea
- lăturaș
- podijdiță
- caraulă
- priveghi
- apărare
- scut
- păzit
- veghere
- șilboc
- păzi
- străjui
- străjuitor
- pândar
Sensuri
balustradă – s. f. Perete sau gard scund care mărginește o construcție sau un element de construcție (balcon, scară etc.) – Apărătoare dispusă la marginea unei punți de navă, a unei pasarele etc. pentru siguranța călătorilor. - Din fr. balustrade.
parmac – s. m. Par sau stâlp (gros) folosit la diverse construcții deschise (prispe, pridvoare, garduri etc.). - Din tc. parmak.
rampă – s. f. 1. Platformă (la nivelul pardoselii unor vehicule) care înlesnește încărcarea și descărcarea mărfurilor; loc înălțat (lângă linia ferată) destinat încărcării și descărcării mărfurilor. 2. Balustradă de lemn, de fier sau de piatră de-a lungul unei scări sau (rar) unui pod. – Barieră.
reazem – s. n. 1. Dispozitiv care asigură sprijinirea unui corp de un alt corp; obiect de care cineva sau ceva se poate sprijini; rezemătoare. – (Mec.) Punct de reazem = punct fix în jurul căruia forța și rezistența tind să ajungă în echilibru.
rezemătoare – s. f. 1. Spătar, spetează (de scaun). – Fiecare dintre părțile laterale ale unui scaun sau fotoliu, pe care se sprijină brațele. 2. Balustradă, parapet, rampă. [Var.: (reg.) răzimătoare s. f.] - Rezema + suf. -ătoare.
strajă – s. f. 1. Pază, apărare, scut. – Loc. vb. A face (sau a ține) strajă sau a fi (sau a sta, a se pune) de strajă = a străjui, a păzi. – Expr. A-și pune strajă gurii (sau, rar, ochilor) = a-și înfrâna dorința de a vorbi (sau de a privi). – Loc unde stă un paznic; post de veghe.