Sinonime pentru «intors»

ÎNTORS1 s. n. 1. Înapoiere, revenire (la punctul de plecare). 2. Răsturnare. Întorsul fânului. ♦ Arătură (de toamnă) – V. întoarce.

ÎNTORS2, -OARSĂ, întorși, -oarse, adj. 1. Revenit la locul de plecare. ◊ Expr. A face (sau a apuca) cale(a) întoarsă = a se întoarce din drum. A merge până la calea întoarsă = a nu merge departe și a reveni la locul de plecare. 2. (Despre obiecte) Răsucit, încovoiat, strâmb. ♦ (Despre ceasuri) Cu arcul încordat. 3. (Pop.) Jugănit, castrat. 4. Fig. (Rar, despre persoane sau despre firea, caracterul

întors1 sn [At: M. COSTIN, ap. DA ms / Pl: ~uri / E: întoarce] 1-5 Întoarcere (1-5). 6 Cârmire. 7 (Înv) Înnebunire. 8-13 Întoarcere (9-14). 14 (Înv) Îndepărtare. 15 (Îoc dus) Înapoiat. 16-21 Întoarcere (17-22). 22 (Înv; fig) Îndreptare. 23 (Înv; fig) Convertire. 24 (Îvp) Transfonnare. 25-29 Întoarcere (26-29). 30 (Înv; pex) Interpretare. 31 Restituire. 32 (Înv; ccd) Refuz. 33-36 Întoarcere (34-37)

întors2, ~oarsă a [At: CORESI, EV. 80/9 / Pl: ~rși, ~oarse / E: întoarce] 1 (D. obiecte) Răsucit. 2 Îndoit. 3 Încovoiat. 4 (Îs) Seceră -oarsă Seceră curbă. 5 (Fig; d. persoane) Sucit. 6 (Îlav) ~ pe dos Supărat. 7 (Reg) Nărăvaș. 8 (Rar; d. vorbire) Meșteșugit. 9 (Pex) Enigmatic. 10 (D. unele obiecte) Inversat. 11 (D. părți ale corpului) Îndreptat în altă direcție. 12 Pe dos. 13-14 (Agr) Arat sau să