Sinonime pentru «intelept»

ÎNȚELEPT, -EAPTĂ, înțelepți, -te, adj. 1. (Adesea substantivat) Care este înzestrat cu înțelepciune, care are mintea clară; cuminte, deștept. ♦ (Substantivat) Gânditor (antic), învățat, savant. ♦ (Despre înfățișarea, acțiunile sau manifestările cuiva) Care exprimă înțelepciune; izvorât din înțelepciune. 2. Prevăzător, chibzuit, stăpânit. – Lat. intellectus.

înțelept1 sn [At: PSALT. SCH. 526 / Pl: ~uri / E: ml intellectus] (Îvr) 1 Intelect. 2 Inteligență.

înțelept2, ~eaptă [At: COD. VOR. 73/11 / V: ~țăl~ / Pl: ~pți, ~e / E: ml intellectus, -a, -um] 1-6 smf, a (Persoană) care este înzestrată cu înțelepciune (2-4). 7 a Inteligent. 8 a (Îvr) Cunoscător al unui lucru. 9 a Prevăzător. 10 a Cumpătat. 11 a (Înv; d. fete și femei) Virgină. 12 a (Înv) Sănătos la minte. 13-14 sm Filozof (antic). 15 a (D. înfățișare, atitudini) Care exprimă înțelepciune. 16 a

ÎNȚELEPT I. adj. Cu mintea luminată, cuminte, destept: mai bine ~ între cei morți, de cît prost între cei vii (ZNN.); un sfat ~; o fată înțeleaptă ¶ ¶ C. NEÎNȚELEPT. II. sm. Om înțelept; (P): ~ul făgăduește și nebunul (sau prostul) trage nădejde; – un nebun întreabă și zece înțelepți nu-și pot răspunde (ZNN.); – un nebun aruncă o piatră în fîntînă și zece înțelepți n’o pot scoate; – ochii ~ului vă