Sinonime pentru «deștept»

Care înțelege repede și gândește bine.

DEȘTEPT, -EAPTĂ, deștepți, -te, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală. 2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) Șiret, viclean, șmecher. – De la deștepta.

deștept, ~eaptă [At: ABEȚEDAR, 332/19 / Pl: ~pți, ~e / E: lat de-excitus] 1 a (Înv) Care nu doarme Si: treaz, sculat, (înv) veget, vegheat. 2 a (Înv; pex) Care se află în stare de veghe Si: (înv) deșteptat2 (7). 3 a (Înv; pex) Vigilent. 4 a (Înv) Trezit dintr-o stare de amorțeală. 5 a Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce știe, aude, vede Si: (fig) dezghețat, inteligent, isteț, lucid, perspic

DEȘTEPT I. adj. 1 Care nu doarme, treaz: a visa ~, a fi cu mintea aiurită, rătăcită: am ajuns ca un năuc, visez ~, nu mai știu ce fac (ISP.) ¶ 2 Ⓕ Cu mintea ageră, deschis la minte, inteligent; iron.: e ~ ca oaia cu jug, e ~ ca oaia cînd dă în noroiu, e prost de dă în gropi. II. sm. Om destept, inteligent; Ⓟ: mai bine la pagubă cu un ~, decît la cîștig cu un nătăru (ZNN.); ~ul făgăduește și prostu

DEȘTEPT, DEȘTEAPTĂ, deștepți, deștepte, adj. 1. Care nu doarme; treaz. ♦ Trezit din letargie, dintr-o stare de amorțeală. 2. (Adesea substantivat) Care înțelege cu ușurință și exact ceea ce citește, aude, vede; ager la minte, inteligent. ♦ (Fam.) Șiret, viclean, șmecher. – Lat. de-excitus.