Sinonime pentru «înscăunare»

ÎNSCĂUNARE, înscăunări, s. f. Acțiunea de a (se) înscăuna și rezultatul ei. [Pr.: -scă-u-] – V. înscăuna.

înscăunare sf [At: (a. 1834) URICARIUL, VIII, 185 / P: ~scă-u~ / Pl: ~nări / E: înscăuna] 1 Așezare pe tron a unui domnitor. 2-3 (Numire sau) alegere a unui arhiereu. 4 Instalare într-un post superior ierarhic a unei persoane. 5 (Fig) Întemeiere.

ÎNSCĂUNARE sf. Faptul de a (se) înscăuna; așezare pe tron: ~a lui Cuza-Vodă (I.-GH.).

ÎNSCĂUNARE, înscăunări, s. f. (Învechit, astăzi numai fig.) Acțiunea de a se înscăuna și rezultatul ei. 1. Primirea puterii (monarhice sau bisericești); urcare, suire pe tron (a unui monarh sau a unui arhiereu), întronare. V. instalare. Domnul se făcea că nu vede, n-aude nelegiuirile turcilor ce-l însoțiseră la înscăunarea sa. ISPIRESCU, M. V. 4. Mitropoliții, la înscăunarea lor, luase drept obice