Sinonime pentru «înlănțuit»

ÎNLĂNȚUIT, -Ă, înlănțuiți, -te, adj. 1. Pus, legat în lanțuri; încătușat. ♦ (Despre oameni) Îmbrățișat. 2. Legat (logic) unul de altul într-o succesiune continuă. – V. înlănțui.

înlănțuit, ~ă a [At: ISPIRESCU, L. 35 / Pl: ~iți, ~e / E: înlănțui] 1 Legat în lanțuri. 2 (D. oameni) Îmbrățișat. 3 (Fig) Sedus. 4 Legat unul de altul ca verigile unui lanț. 5 Înșiruit într-o succesiune continuă. 6-7 (Dedus sau) succedat în mod logic.

ÎNLĂNȚUIT, -Ă, înlănțuiți, -te, adj. 1. Pus în lanțuri, încătușat. Tot una e dac-ai murit Flăcău ori moș îngîrbovit; Dar nu-i tot una leu să mori Ori cîne-nlănțuit! COȘBUC, P. I 257. ◊ Fig. Cuvîntul tău a sfărîmat toate farmecele ce mă țineau înlănțuită. ISPIRESCU, L. 35. ♦ (Despre persoane) Prins unul de altul prin înlănțuirea brațelor. Fete și băieți înlănțuiți jucau o horă. 2. Legat unul de alt